Lost & found

Nu trăiesc în paradis, însă trăiesc într-un loc (München)  în care există oameni care duc obiectele pierdute la oficiul lost&found. Ce ziceți de asta?

Mie imi place la nebunie! Nu neapărat din punct de vedere material. Însă lucrul ăsta îmi dă un sentiment de siguranță.

Primul obiect pierdut despre care vreau să vă vorbesc: ochelarii mei.

Îi am de aproape 9 ani. I-am iubit în clipa în care i-am văzut în magazin. M-am plictisit de ei după două săptămâni.

I-am purtat mai mult pe cap decât la ochi, că așa mi se pare mie că sunt mai interesantă. Dar nu pot să mă urc la volan fără ei, pentru că am dioptrii – 2.

Nefiind într-o relație prea bună cu ochelarii (nu doar cu ăștia, în mod special, ci în general), în cei 9 ani am călcat pe ei de nenumărate ori, i-am scăpat, i-am îndesat în geanta plină cu obiecte, fără să îi protejez.

Nu știu cum de s-au încăpățânat să reziste. Iar încăpățânarea lor a trezit cumva atașamentul meu. Cum te atașezi de un prieten pe care îl alungi, îl neglijezi, îl ignori, dar pe care îl găsești mereu acolo.

I-am pierdut pe Insula Mainau, care se mai numește și Insula Florilor – si trebuie sa va spun că pe insulă există aproape 30.000 de tufe de trandafiri, peste 20.000 de dalii, 500 de specii de arbori, etc.

Oameni buni, printre toate tufele , florile și arbuștii, pe insula asta pe care ajung în fiecare an peste un milion de turiști, cineva a găsit ochelarii și i-a dus la lost&found.

Iar cineva de la biroul de obiecte pierdute de pe insulă m-a sunat, mi-a cerut să virez într-un cont 10 eur (taxe de expeditie) și mi i-a trimis prin poștă, direct acasă. Împreună cu scrisoarea aceasta.

IMG_5010

Al doilea obiect a fost pierdut de domnul Double Espresso. Un telefon uitat în metrou, pe scaun. Și-a dat seama imediat după ce a coborât din metrou și ușile s-au închis.

A ajuns acasă și s-a uitat pe o aplicație, care îi detectează telefonul. A văzut că telefonul lui nu se mai mișca din stația de metrou Ostbahnhof. Noi ne luasem gandul de la telefon. Dar peste doua zile, vazand ca aplicatia arata telefonul in acelasi, loc, domnul Double Espresso a zis sa dea o fuga pana acolo, sa vada ce se intampla.

A aflat cu surprindere că in locul cu pricina e un birou lost&found, iar cineva a găsit telefonul,  s-a abătut probabil de la drumul său (că nu îmi imaginez că mergea fix in Ostbahnhof, mai ales că trenul în care a fost uitat mobilul nu trecea prin respectiva stație), a pierdut 20, poate 30 de minute, dar a dus telefonul la lost&found.

Nu pot sa inchei pana cand nu va povestesc despre aceasta geaca, pe care o vedeti in pozele de mai jos.

FullSizeRender

 

IMG_0731

Este un cadou de la prietena mea, Diana. Imi este tare draga! Am pierdut-o in drum spre restaurant. O atarnasem de caruciorul lui Oak si mi-a cazut, fara sa bag de seama. Am mers, am mancat, am baut si la plecare mi-am dat seama ca nu am geaca. Chelnerii au zis ca la garderoba lor nu e nici o geaca. Si atunci, domnul Double Espresso imi spune: “Hai sa mergem inapoi, pe drumul pe care am venit. Pentru ca daca ai scapat-o cumva pe drum, cineva a gasit-o si a pus-o sigur la vedere, sa o gasim!”.

Si asa a fost, dupa cum vedeti in poze!

Atât am avut de spus pentru azi!

Ce ar fi dacă ați subscrie la acest blog? Promit să nu vă invadez viața cu mai mult de un text pe lună. Si nu uitati, daca v-a placut.. LIKE si SHARE. Multumesc!
    Share Button

    No Comments Yet.

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *



    Hit Counter provided by orange county divorce attorney